Au fost vremuri când cunoșteam atât de bine camerele din hotelul unde stăteam în delegații, încât nu mă mai loveam de mobilă noaptea, pe întuneric. Și avea un aer familiar, aproape că mă simțeam acasă!
Apoi, în anul sabatic, am petrecut peste 300 de zile departe de casă și am „trăit” dintr-un troler, apoi dintr-un rucsac. Am stat în mai mult de 60 de cazări diferite, de la pensiuni locale la hoteluri luxoase, de la apartamente în blocuri din centrul orașelor la bungalouri în junglă, de la vile private la gazdă care nu vorbea engleză, de la hostel-uri tinerești la glamping-uri inedite. Au fost dăți când am schimbat 5 cazări diferite într-o singură săptămână sau perioade când aproape că nu am părăsit proprietatea pentru 2 săptămâni. Aproape peste tot am avut un sentiment de „acasă”, pentru că eram împreună, toți trei, și asta era cel mai important. Chiar și Eric, la nici 3 ani, s-a prins rapid de acest lucru și cerea „să melgem acasă, acolo unde am lăsat bagazu”.
Trebuie să recunosc, mi-a lipsit uneori stabilitatea și predictibilitatea de acasă. Sunt lucruri mici, dar e tare enervant să nu știi de unde să aprinzi lumina când mergi la baie sau să trebuiască să te concentrezi pentru a apăsa butonul corect la lift sau pentru a răspunde corect la „room number please”, când în ultimele zile ai schimbat mai multe locații. Le fel mi-a fost adesea dor să pot găti și am ales și apartamente sau case cu bucătărie echipată tocmai pentru a putea face asta; ba chiar am ratat pe alocuri preparate din bucătăria locală, fiindu-ne prea dor de mâncarea gătită de noi.
Dar și acasă îmi lipsește adesea senzația că mă trezesc pentru ceva nou, că avem ceva de descoperit, de văzut, de încercat.
Îmi place să mă trezesc în patul meu confortabil, în mirosul și lumina propriei case, la fel cum ador și așternuturile din bumbac apretat din hotelurile de lux. Prepar cu drag micul dejun acasă, dar îl savurez și într-o mică pensiune unde gazdele ne tratează ca pe niște musafiri mult așteptați sau la bufetul unui hotel mare, unde, instinctiv, caut atât ceva specific locului, dar și ceva care să îmi amintească de casă.
Acum avem complet alte priorități decât aveam atunci când am luat decizia să avem, temporar, o viață seminomadă. Cu un copil de 6 ani ar fi mult mai greu și nu la fel de benefic pentru el cum a fost la 2-3 ani. Acum are nevoie de spațiul lui, de socializare, prieteni și școală, vrea să fie implicat în luarea unor decizii și să îi fie ascultată părerea.
În ultima perioadă ne-am concentrat mult să ne amenajăm locul pe care îl numim cu drag „acasă” și unde ne bucurăm când ne întoarcem dintr-o vacanță, nu contează cât de scurtă sau lungă e ea.
E un spațiu ușor minimalist, simplu și luminos. Ne place să fim împreună deci, în afara celor două camere de dormit (adaptate să pot și lucra acolo, la nevoie), totul e o zonă deschisă. Iar centrul acestui living-dining-bucătărie e colțarul de la Mobila Dalin; încă de la prima vizită în showroom am știut că acesta este modelul pe care îl vrem, deși încă nu știam cum vom configura camera și ce dimensiuni avem nevoie. Suficient de mare încât să încăpem lejer toți trei când ne uităm la un film, confortabil pentru citit sau făcut planuri de călătorie și dintr-un material calitativ și ușor de curățat pentru a rezista în casă cu un copil de 6 ani și o pisică. Iar culoarea turcoaz ne amintește de zilele petrecute în Caraibe și se încadrează perfect în culorile alb-lemn nature ale casei. Și tot pentru a ne aminti de călătorii avem și peretele plin de fotografii din hol sau biblioteca din dormitor, unde își găsesc locul suveniruri de prin lume.
Eric are camera lui, pe care am amenajat-o împreună în așa fel încât să poate „crește” o dată cu el. Sunt perfect conștientă că în 2-3 ani va fi mult mai matur și va avea complet alte preocupări decât are acum, astfel că mă bucur până mai calc pe piese de Lego sau șine de cale ferată din lemn. Singurul aspect unde nu s-a putut face ce a vrut el a fost când ne-a spus că vrea „ușă cu cartelă, ca la hoteluri” :).
Oricât de dornici de călătorii și aventuri am fi, e tare bine să ne aștepte căsuța noastră, fix așa cum ne-am dorit-o!
