În luna iulie am fost într-o vacanță de câteva zile în Delta Dunării, ocazie cu care nu am putut ratat o excursie de o zi la Pădurea Letea, cea mai veche rezervație naturală din România, protejată încă din 1938.
Pădurea Letea este parte din Patrimoniul UNESCO din 1992 și e totodată cea mai nordică pădure subtropicală din Europa. Ea are acest statut datorită speciilor mediteraneene care cresc aici, în special liana grecească, dar și alte plante cățărătoare.
Pădurea este situată pe grindul Letea, în nordul deltei, între brațele Sulina și Chilia. Noi am ajuns acolo din Murighiol, într-o superbă excursie de o zi. Am plecat din Murighiol cu barca în jurul orei 10 dimineața și ne-am întors la hotel puțin înainte de ora 18.
Am avut un drum lejer de aproximativ doua ore pe canalele deltei, timp în care am observat numeroase păsări și am admirat peisajul. Căpitanul bărcii ne-a povestit detalii despre deltă și păsări, cât și despre traiul în această zonă. A fost o superbă lecție de zoologie pentru Eric, care mai întreba din când în când despre ce citisem cu o seară înainte în aventurile pinguinului Apolodor în Deltă.
După această plimbare cu barca am ajuns la grindul Letea, unde ne aștepta mașina de teren pentru a ne duce mai departe. Se fac excursii aici și cu căruță trasă de cai, însă drumul e destul de lung și denivelat, nu cred că e o experiență prea confortabilă. Nici cu mașina nu e tocmai comod; dacă a plouat recent e denivelat, dacă nu, e extrem de mult praf, dar măcar e mai rapid și mai amuzant.
Pădurea Letea este rezervație naturală protejată, fiind împrejmuită cu gard pentru protecție, iar la intrare am plătit pădurarului o taxă de vizitare. Ne-am plimbat puțin și pe jos, am observat stejarii seculari, iar însoțitorul nostru ne-a povestit despre formarea pădurii și despre animalele din zonă. Am văzut bineînțeles și faimoșii cai sălbatici de la Letea. Aceștia sunt de fapt cai sălbăticiți, lăsați liberi în regiune de sute de ani și care au ajuns o emblemă a locului.
Înainte de a ne întoarce în sat am făcut un ocol până la dunele de nisip, foarte aproape de granița cu Ucraina. Nu mi-a venit să cred că există dune înconjurate de copaci, iar nisipul este atât de fin cum doar pe insule exotice am mai văzut. Nu e de mirare, doar locul a fost acoperit de Marea Neagră până cu aproximativ 6,000 de ani în urmă.
Experiența nu putea fi completă fără un prânz luat acasă la localnicii din Letea. Am savurat un borș tradițional, cu bucăți mari de somn și crap, plus pește prăjit cu mămăligă și mujdei, și am încheiat cu o delicioasă plăcintă dobrogeană cu dovleac. Totul alături de vin produs din vița de vie la umbra căreia am mâncat. Am fi putut opta pentru pui cu cartofi prăjiți, se adaptează lumea la cerințele turiștilor, însă chiar vă recomand să nu ratați aici peștele proaspăt senzațional.
Drumul de întoarcere spre Murighiol a fost mult mai rapid, fără să mai ocolim pe micile canale, însă tot am văzut o mulțime de păsări, inclusiv o familie de lebede cu pui.
Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.
