Vacanța de toamnă în Cipru cu copilul – plajă, munte și istorie

După cum deja știți, profităm de orice ocazie pentru a călători. Iar de când Eric e la școală, încercăm să ne pliem cât mai bine pe programul lui. Astfel că nu puteam rămâne acasă în timpul vacanței de toamnă! Mai ales că în luna octombrie încă găsim destinații ușor accesibile și cu vreme foarte bună. Una din ele este Cipru, unde am ales să ne petrecem în acest an vacanța de toamnă a copilului.

Nu știam foarte multe despre Cipru înainte să planific vacanța cu copilul din luna octombrie și nu îmi închipuiam că putem face foarte multe acolo, în afară de plajă și joacă. Nimic mai greșit! S-a dovedit a fi o destinație foarte ofertantă pentru familii, cu numeroase activități din cele mai diverse. Într-o săptămână cu copilul, la final de octombrie, am făcut în Cipru plajă și snorkeling, ne-am distrat la un parc acvatic, am explorat ruine antice și am învățat istorie într-o scurtă incursiune în nordul Nicosiei, am vizitat crame și fabrici de ulei de măsline, am urcat pe munte până la aproape 2,000 m altitudine și am văzut păduri de pini vechi de peste 500 de ani, am dormit în mici sate tradiționale și am vizitat mănăstiri din patrimoniul UNESCO. Da, toate acestea într-o singură săptămână! Distanțele sunt destul de mici, deci poți avea schimbări majore de peisaj și activități disponibile după doar o oră de condus!

Ziua 1 – Larnaca

Am zburat pe aeroportul din Larnaca, un zbor lejer, de aproximativ două ore din Cluj-Napoca. Orașul în sine nu e foarte mare, este suficientă o dimineață pentru a-l vizita. Am început cu Piața Sfântul Lazăr, unde se află celebra biserică dedicată aceluiași sfânt. Aici se află mormântul Sfântului Lazăr, dar și un mic muzeu bizantin. Apoi am continuat pe străduțele vechi și am ajuns la Fortul Medieval, favoritul lui Eric în Larnaca. Am admirat panorama de pe ziduri și ne-am plimbat pe faleză până am ajuns la o gelaterie.

Având mașină și planuri de explorat în fiecare zi, am ales să stăm la Radisson Blu Larnaca pentru primele zile ale vacanței. De aici ne-am deplasat rapid oriunde pe coasta de sud-est, având un loc foarte confortabil unde să ne odihnim la întoarcere. Am apreciat mult panorama asupra Mediteranei, dar și balconul spațios unde puteam sta seara după ce adormea Eric, obosit după o zi plină de aventuri, sau unde ne puteam savura cafeaua de dimineață, pregătită la cafetiera Nespresso disponibilă în cameră. E mult mai plăcut să cobori la micul dejun treaz de-a binelea. Mai ales că micul dejun la Radisson Blu Larnaca e atât de bogat și delicios!

Găsești aici și alte opțiuni de cazare în Larnaca.

Deși Radisson Blu Larnaca are o piscină superbă, la final de octombrie era deja prea frig, astfel că după-masa am decis să mergem la plajă. Din Larnaca faci doar o jumătate de oră până în Ayia Napa unde e plaja Makronissos, ce ne-a fost recomandată, pe bună dreptate, ca foarte potrivită pentru copii. Spre deosebire de apa piscinelor, deja foarte rece, marea avea o temperatură plăcută în Cipru în luna octombrie, numai bună de bălăceală!

Ziua 2 – Un parc de distracții acvatic

Pentru a doua zi în Cipru, planul era deja făcut de acasă: am petrecut mai bine de jumătate de zi la WaterWorld Themed Waterpark, în Ayia Napa, un parc acvatic având ca tema mitologia greacă. Aveam așteptări mari, întrucât am citit că e unul din cele mai recomandate parcuri acvatice în aer liber din Europa. Ce-i drept e drăguț, cu zone de relaxare, cu adrenalină sau atracții lejere pentru copii mici, însă destul de învechit, mai ales considerând și prețul cerut. La momentul vizitei noastre, la final de octombrie, apa era destul de rece; eu am zis pas la majoritatea toboganelor, însă băieții s-au distrat bine, deși la un moment dat tremurau amândoi și aveau buzele vinete.

La plecare, am profitat că suntem în zonă și ne-am oprit la Sculpture Park Ayia Napa, o atracție inedită care promovează arta. Acest parc a fost inaugurat în anul 2014, cu ocazia unui simpozion internațional de sculptură și a evoluat cu noi lucrări an de an. Lui Eric i s-a părut foarte interesant aici și l-a atras în special zona dedicată zeilor greci, o nouă pasiune specifică vârstei.

Ziua 3 – Plajă, distracție și relaxare

Ultima zi întreagă pe care urma să o petrecem pe coasta Ciprului a fost dedicată în întregime pentru plajă și bălăceală. Citisem în articolul scris de Părinți Călători despre plaja lor favorită din Cipru și am vrut neapărat să ajungem acolo. Și bine am făcut! Konnos Beach ne-a cucerit și pe noi din prima clipă. Ce îți poți dori mai mult decât o plajă mică, ușor izolată și nu tare aglomerată, într-un golf mărginit de stânci, cu nisip fin și apă turcoaz. În plus, fiind într-un mic golf, apa aici era cu 1-2 grade mai caldă decât în Ayia Napa, ceea ce contează mult la final de sezon. Am stat pe plaja Konnos aproape o zi întreagă, ne-am jucat în nisip, ne-am bălăcit și am făcut snorkeling. La prânz nu am plecat tare departe, ci am mâncat la Spartiatis, un restaurant aflat exact deasupra plajei, cu mâncare delicioasă și priveliște spectaculoasă, plus o grădină cu pisici (cei ce călătoresc cu copii vor înțelege importanța sa!).

Și dacă tot am ajuns în extremitatea estică a coastei de sud a Ciprului, am făcut o mică oprire și la Capo Greco, pentru a admira relieful și marea de un albastru spectaculos. Zona aceasta ne-a amintit mult de nordul insulei Bonaire, pe unde ne-am plimbat mult cu 4 ani în urmă.

Seara i-am făcut o surpriză lui Eric și am mers la Parko Paliatso Luna Park, un mic parc de distracții cu carusel, trenulețe și tot felul de alte atracții pentru copii. Mare bucurie a fost acolo! Parcul e deschis doar seara și intrarea e liberă – pentru utilizarea atracțiilor se achiziționează separat jetoane. Dacă vizitați Cipru cu copiii vă recomandăm să nu îl ratați, însă înarmați-vă cu răbdare: noi abia l-am dus pe Eric înapoi la hotel!

Ziua 4 – Nicosia

După trei zile lejere petrecute pe coastă, a venit momentul să ne îndepărtăm de mare și să explorăm și alte zone ale insulei. Cum eram pentru prima dată în Cipru, nu puteam rata capitala, mai ales că e la doar o oră distanță de Larnaca. Am stat aici doar o noapte, suficient pentru a surprinde aspectele principale ale orașului; găsești aici suficiente opțiuni de cazare, atât hoteluri, cât și apartamente.

Ne-am plimbat pe străduțele Nicosiei, am urcat în Turnul Shacolas pentru a vedea orașul de sus, am văzut Muzeul Național și ruinele vechiului oraș Ledra și ne-am relaxat în Parcul Municipal. Fiind cu un copil în Nicosia, nu puteam rata și câteva atracții anume pentru el. Eric s-a bucurat mult de la spațiile de joacă din Piața Eleftheria, unde erau copii de toate vârstele și naționalitățile, dar am vizitat și Muzeul Motocicletelor Clasice, o uriașă expoziție care a fost cea mai apreciată atracție a zilei.

Cel mai neobișnuit lucru în Nicosia este că orașul e împărțit în două de o zonă tampon, fiind divizată între statul Cipru și Republica Turcă a Ciprului de Nord, recunoscută pe plan internațional doar de către Turcia. Nu puteam rata ocazia să vizităm și Ciprul de Nord!

Pentru a trece în zona de nord a Ciprului ai nevoie de pașaport, formalitățile pentru cețățenii străini fiind exact ca într-o vamă obișnuită, de unde și remarca lui Eric „e prima dată când trecem granița pe jos”. Cel mai frecventat punct de frontieră pentru turiști este Ledra Street Checkpoint, care taie cea mai faimoasă stradă din Nicossia, plină de magazine și restaurante.

Am stat doar câteva ore în nordul Nicossiei, suficient pentru vedea diferențele uriașe dintre cele două zone. Chiar și din fizionomia locuitorilor îți dai seama că populația de origine turcă este majoritară; se vorbește limba turcă, deși engleza rămâne foare mult folosită, iar prețutile sunt explimate în lire turcești, dar poți plăti fără probleme în euro.

Am vizitat aici Buyuk Han, cel mai mare caravanserai din Cipru și totodată cea mai frumoasă clădire istorică de pe insulă. Construit de otomani în anul 1572, hanul a fost recent restaurat și are un farmec aparte. Aici funcționează în prezent galerii de artă, magazine de suveniruri și un restaurant. Ne-ar fi plăcut să vizităm și Moscheea Selimiye, însă la momentul viziei noastre aceasta era închisă pentru restaurare. Clădirea este de fapt o catedrală bizantină, cea mai veche clădire gotică din Cipru, transformată în moschee. Chiar și înconjutară de schele și cu doar câteva detalii vizibile, părea spectaculoasă. În rest ne-am plimbat pe străduțe, am admirat clădiri vechi și am vizitat Bandabuliya, piața acoperită construită în anii ’30. Fiind într-o zonă turcă, nu puteam rata dulciurile tradiționale, probabil cele mai bune deserturi de acest tip pe care le-am mâncat veodată!

Ziua 5 – Munții Troodos și mănăstiri UNESCO

Cipru e în primul rând cunoscut pentru zonele de plajă, însă și regiunea montană e cel puțin la fel de spectaculoasă. Munții Troodos au păduri de pini seculari, cascade spectaculoase și mici sate tradiționale foarte pitorești. Până să ajungem aici habar nu aveam că în Cipru există astfel de peisaje, că cel mai înalt vârf montan are aproape 2,000 m sau că iarna funcționeaza în apropierea sa o stațiune de schi! Tot în Munții Troodos există numeroase mănăstiri ortodoxe din vremea bizantină, 10 dintre ele fiind incluse în patrimounul UNESCO pentru valoarea istorică, artistică și culturală.

Am ales să stăm o noapte în munții Troodos la Casale Panayotis, un luxos hotel aflat într-un sat cu doar câteva sute de locuitori pe valea Marathasa. Satul Kalopanayiotis oferă o panoramă spectaculoasă, fiind construit pe versanți foarte abrupți, cu păduri dese și stînci spectaculoase. Aici se află și Mănăstirea Sf. Ioan Lampaditis, parte din grupul celor 10 menționate mai sus, moara de apă Kykkos precum și un pod venețian din secolul al XIV-lea.

Casale Panayotis are mai multe corpuri de clădire în sat, iar Eric a fost extrem de entuziasmat când a văzut că urcăm cu un funicular până la casa în care vom dormi. Apoi entuziasmul a fost dublat de șemineul din cameră, pe care a fost neapărat să îl aprindem și care a creat o atmosfera specială.

Pentru alte sugestii de cazare în munții Trodos, poți căuta aici.

Ziua 6 – Drumeții și vinuri

Dimineața următoare ne-am bucurat de panorama superbă de la Casale Panayotis, la unul din cele mai bune mic dejunuri din ultima vreme, cu produse locale, proaspete și delicioase. Cu forțe proaspete, eram pregătiți să explorăm Munții Troodos! Am făcut o drumeție prin pădurea de pini seculari și am văzut un arbore vechi de 600 de ani, am urcat cu mașina până la vârful Olimp, de aproape 2,000 m, unde accesul e restricționat datorită radarelor britanice amplasate aici. Am văzut instalațiile de schi funcționale aici iarna, venindu-ne greu să credem că poate fi atât de multă zăpadă într-o zonă unde te plimbi în tricou la final de octombrie, iar după prânz am făcut o drumeție spre una din multele cascade din zonă.

În drum spre următoarea cazare, ne-am oprit și la o cramă, deoarece voiam neapărat să degustăm vinurile cipriote, în primul rând Commandaria, un sortiment local de vin de desert ce datează încă din antichitate, fiind de altfel cea mai veche denumire de vin încă în folosință. Am oprit scurt la Lambouri Winery, de unde am plecat cu câte sticle ne-am gândit că vor încăpea în bagaj înapoi spre casă (prea multe!). Până am degustat câteva sortimente de vin produse aici și am aflat mai multe despre strugurii cultivați în Cipru, Eric a savurat o uriașă înghețată, deci a fost un câștig pentru toată lumea!

Noaptea am petrecut-o la Oinoessa în Lofou, un mic sătuc în zona deluroasă dintre Limassol și munții Troodos. Am apreciat mult liniștea de aici, de parcă eram doar noi singurii vizitatori, însă nu recomand aici mai mult de o noapte. Am stat în casa Sospitos, amenajată pe două nivele și construită în stil tradițional, din piatră, dar cu tot confortul necesar. Singurul aspect care ni s-a părut nepotrivit e că a fost nevoie să plătim extra pentru a folosi șemineul din cameră, nu atât pentru suma cerută, ci pentru ca mi s-ar părea firesc să fie deja inclus în preț.

Ziua 7 – Măsline și arheologie

După un picnic la micul dejun pe dealurile din jurul Lofou, ne-am îndreptat spre coastă, cu un mic ocol foarte inspirat. Ne-am oprit de această dată la Olive Park Oleastro, o mică fabrică de ulei de măsline care are amenajat și un muzeu tematic. E de neratat, și nu doar pentru copii, a fost extrem de interesant și pentru noi adulții! Este amenajată aici o grădină cu măslini și plate aromatice, și au capre, oi și cai pe care copiii le pot hrăni.

Olive Park Oleastro prezintă modul în care oamenii cultivă și utilizează măslinele încă din antichitate, cu diverse exponate aranjate în cadrul grădinii, sau chiar simularea unei prese tradiționale. Apoi, la interior am putut observa în timp real procesul de producție al uleiului de măsline într-o unitate modernă, dar ecologică, iar la final am degustat produsul finit, alături de cele mai bune măsline pe care le-am mâncat în ultima vreme.

Revenind pe coastă, ne-am jucat cu nisip și pietre pe plaja Kourion, la vest de Limassol, și am luat prânzul acolo, pe o terasă foarte drăguță. Cu forțe proaspete, am vizitat ruinele vechiului oraș-regat Kourion, probabil cel mai spectaculos sit arheologic din Cipru, sau cel puțin din zona sudică. Am văzut aici ruine ale unor case, mozaicuri, băi termale, dar și distrugeri provocate de cutremure; construcțiile datează din diferite epoci, majoritatea din perioada de dominație greacă și romană. Cel mai spectaculos este amfiteatrul, ce putea găzdui peste 3,500 de spectatori, și care oferă o panoramă spectaculoasă asupra golfului Episcopi.

Cam asta am făcut noi în Cipru cu ocazia primei vacanțe de toamnă aici cu copilul. Data viitoare ne-ar plăcea să ajungem în Limassol, Paphos și pe coasta sud-vestică, dar și într-o excursie mai lungă în Ciprul de Nord, pentru a-l explora pe îndelete.

Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.