A fost cea mai bună decizie!
După ce am plecat din România, am avut o perioadă în care mă tot întrebam dacă am judecat corect această mișcare în viața noastră și Da, a fost cea mai bună decizie!
Călătorind mult și stând 24/7 cu ai tăi realizezi că ceea ce cauți e lângă tine, doar trebuie să ai timp să deschizi ochii să vezi. Așa că voi enumerea câteva gânduri din experiența mea de până acum legată de călătorit pe termen lung cu un copil, câteva experiețe trăite și câteva sugestii…
Poate mâine nu mai vine...
Am învățat să mă bucur de fiecare moment alături de Eric, că poate mâine nu mai vine. Am învățat să mă joc, să mă bucur de lucruri simple, să văd fericirea din ochii copiilor și să particip la bucuria lui.
Am învățat să fiu egoist pentru familia mea și bine am făcut!
Am fost criticat de apropiați când am pornit pe acest drum, am fost acuzat că îi las în spate, că vor avea “bătrâneți singure”. Oarecum noi trebuia să ne punem pe planul doi. Păi nu ne-am pus și bine am făcut. Călătoria pe termen lung ne-a facut mai apropiați, am avut timp să povestim despre trecut, prezent și viitor. Am avut timp să stăm pe îndelete cu noi. Chiar vă recomand! Am învățat sa fiu egoist pentru familia mea și bine am facut, nu mulțumiți pe nimeni, încercați în primul rând să vă multumiți pe voi!
Copiii se închiriază de către părinți…
În Columbia am întâlnit un avocat cu care am discutat câteva momente și mi-a rămas în minte o frază, după care îmi cam ghidez viața de familie în acest moment: “Copiii se închiriază de către părinți pe 15 maxim 20 de ani, dupa care au viața lor. Profită de momentele astea, ele nu se mai întorc!” Cumva am văzut în glasul omului un ușor regret și o dorință de a recupera acel timp alături de nepoți, deși nu mai e același lucru.
O groapă de pietre, niște ploaie, o minge, noroi…
Acordă atenție la ce își dorește copilul, nu la ce îți dorești tu. Călătorind prin Cuba, mi-am dat seama că o jucarie făcută din lemn, simplă, aleasă de copil de la colțul strazii și jocul cu ea pe trotuar, îl face mult mai fericit decât cutia plină de jucării pe care o avea acasă. La fel și în Vietnam, nu credeam că o groapă de pietre, niște ploaie, o minge, noroi și o lopățică pot aduce atâta fericire pe fața unui copil. Lucururile simple au o valoare mult mai mare!
Am făcut mii de poze, am păstrat amintiri…
Pe lângă poze spontane cu Eric prin parc în Bonaire, în Columbia sau oprind să luam portocale de la copii prin plantațiile de ceai din Sri Lanka, vreau sa păstrez și obiecte-amintiri. Adidașii lui sunt praf acum, dar au făcut mulți kilometrii și vor ajunge într-o cutie, alături de mașina de lemn din Cuba ce o purtăm cu roțile rupte de câteva luni, plus alte chestii mărunte, dar pline de simbolism pentru noi. Am facut mii de poze, am păstrat amintiri, am avut timp de noi!
Un test la care vom vedea rezultatul peste 20-30 de ani…
Știu că mulți zic, ce rost are să faceți asta, că oricum copilul nu își va aminti? Îmi amintesc cum îmi zicea cineva în Cluj, înainte să plecăm: “Călătoria asta o faceți pentru voi, nu pentru copil!”. Da, așa e, o facem pentru Noi, dar noi trei, nu noi doi, nu Eric singur. O facem pentru a întări o relație de lungă durată cu el, de a construi emoții, de a crea legături și de a trăi momente. Nu vrem să cumpărăm atenția copilului. E un test la care vom vedea rezultatul peste 20-30 de ani și am încredere că va fi un rezultat pozitiv.
Lumea e mai needucată, mai proastă decât credeam…
Umblând, vezi multe… multe “nații proaste”, lumea e mai needucată/proastă decât credeam. Inițial am crezut ca românii au o problemă genetică, dar m-am înșelat, specia noastră are o problemă. Stând pe o insulă o perioadă mai lungă, am văzut tone de gunoaie aduse de curenți. Am văzut țări care se cred “Elveția Americii de Sud”, unde oamenii urinează la colt de stradă în plin centru. Am văzut oameni ce își aruncă gunoaiele în fața casei, “tone” de coji de semințe seara pe stradă pe străzile din Vietnam, iar de mizeria de pe marginea drumului nu are rost să pomenesc! Vezi ce face socialismul din oameni, vezi diferențe mari între popoare și începi să mulțumești că ai avut norocul să te naști în Europa, chiar și în cea de Est!
Toată lumea vrea un leu din suta ta…
E bine să călătorești cu copii și să îi înveți de mici cum e lumea. Peste tot pe unde am umblat, în unele locuri mai mult, în altele mai puțin, dar toată lumea vrea un leu din suta ta. Copilul trebuie să vadă realitatea de mic, să se întrebe dacă e așa sau nu, nu să ia de bună ceea ce îi dicteaza societatea la școală. Oamenii nu sunt corecți și asta trebuie să învețe un copil de mic, pentrun a evită situațiile în care poate cădea victimă.
Descoperă oameni...
Fă-ți prieteni prin lume, stai la discuții, leagă prietenii, descoperă oameni. Acum când scriu, ne aflam în drum spre Singapore unde ne întâlnim cu Rachel o australiancă de origini chineze stabilită acolo. Ne-am împrietenit în Vietnam și s-a atașat tare mult de Eric și viceversa. Comunic destul de des cu un prieten din UK ce l-am cunoscut în Columbia. Apropo de Columbia, chiar ieri imi zicea Santiago, un prieten fermier columbian, că a plantat noi sortinente de arbori de cafea. Toate aceste experiențe, cu prietenii făcute în toata lumea, încheagă o poveste extraordinară…
Nu judeca…
Dacă nu știi toate detaliile, nu judeca. Vezi oameni ce își dau cu părerea că e bine, că nu e bine, că de unde bani, că de ce faci anumite lucruri. E ca atunci când apare în viața ta un copil. Toți știu ce e mai bine pentru copilul tău, dar nu se uita la al lor sau nici măcar nu au unul. Toți își dau cu părerea, pentru că e gratis. Asta încerc să îl învăț și pe Eric, să tragă concluziile în urmă la ce vede, ce aude și că și tăcerea e un răspuns.
Sunt doar câteva gânduri, experiențe acumulate pe 4 continente de 1 familie călătoare. Mii de momente unice, ce se sedimentează în suflet zi de zi… și începi să nu mai cauți și să îți dai seama că tot ce căutai e lângă tine…
The Happy Kid’s Father and Best friend