City break în familie la Veneția

Visam de ani buni să vizitez Veneția. Nu știu, avea un farmec aparte în mintea mea (farmec ce s-a dovedit a fi real, mi-a plăcut la nebunie!). Însă nu s-a nimerit până acum. Ba Andrei nu era încântat de idee („ce să facem acolo, e aglomerat și e igrasie peste tot!”), ba îmi zicea toată lumea că nu e deloc child-friendly și că nu e de mers cu copilul.

Ei bine, în an pandemic n-a fost aproape deloc aglomerat și nici chiar așa problematic pentru copii nu mi s-a părut. E mai dificil de vizitat cu cărucioare sau cu micuți care abia au învățat să umble, și nici nu ai atât de multe atracții pe gustul lor. Însă am găsit suficiente lucruri care să îl fascineze pe Eric, obișnuit oricum să viziteze locuri mai puțin prezente pe listele uzuale cu destinații pentru familii.

Noi am zburat din Cluj pe aeroportul din Treviso cu un zbor low-cost foarte avantajos; am scris în detaliu despre variantele de transfer de la aeroportul din Treviso spre Veneția.

Pe scurt, am avut la Veneția o minivacanță de familie tare reușită! Deși am petrecut doar 2 zile întregi în Veneția, am văzut cam tot ce ne-am propus și a fost foarte plăcut să petrecem timp împreună. Singurul aspect la care nu ne-a impresionat Veneția a fost partea culinară. Însă noi suntem gurmanzi și avem foarte mari pretenții când vine vorba de mâncare în Italia. Să nu mă înțelegeți greșit, am mâncat foarte bine și în Veneția, însă nu se compară cu micile restaurante de familie din Toscana, Puglia sau Sicilia.

Recomandare cazare în Veneția – Hotel Santa Chiara

Opțiunile de cazare în Veneția sunt din cele mai diverse, de la conace luxoase vechi de sute de ani la boutique hoteluri cochete sau hosteluri minuscule. Datorită spațiului limitat, dar și marii afluențe de turiști, cazarea în Veneția înghite o mare parte din bugetul pentru o vacanță aici. Tocmai de aceea, multă lume ne-a sfătuit să stăm în Mestre, adică de cealaltă parte a Podului Libertății. Însă pentru un city break mi se pare că nu trebuie să pierzi mult timp cu transferurile. Mai ales fiind cu un copil care obosește și se plictisește repede, locația este esențială.

După mai multe căutări, am ales să stăm la Hotel Santa Chiara, în cartierul Santa Croce. Acesta se află la intrarea în Veneția și e singura zonă din oraș unde pot ajunge mașini. Am avut așadar o locație ușor accesibilă pentru sosire/plecare, dar și pentru a vizita orașul. Veneția nu este foarte mare, astfel că din această zonă și până în piața San Marco poți ajunge pe jos în mai puțin de 45 de minute; totuși, cel mai probabil va dura mai mult, pentru că te vei pierde în mod intenționat în păienjenișul de alei și canale.

Hotelul Santa Chiara se află chiar pe Grand Canal, la doar câteva minute de gară și autogară, ceea ce face transferul spre/dinspre aeroport foarte facil. De asemenea, stația de vaporetto Piazzale Roma se află exact în fața hotelului, lucru foarte apreciat mai ales la întoarcerea din explorarea orașului sau din excursia pe insulele învecinate. În cazul în care ești cu mașina, Santa Chiara este singurul hotel din Veneția care îți pune la dispoziție parcare, lucru deloc de neglijat aici.

Clădirea ce găzduiește hotelul Santa Chiara are o istorie de peste 500 de ani, fiind ceea ce a rămas dintr-o veche mănăstire, extinsă și modernizată cu foarte mare grijă pentru a păstra farmecul și caracteristicile originale. Camerele sunt micuțe, însă decorate somptuos, cu podele din lemn masiv, decoruri prețioase pe pereți și tavane cu grinzi la vedere. Noi trei ne-am simțit foarte bine la Santa Chiara; Andrei a apreciat în special pernele foarte mari și confortabile, iar eu obloanele și draperiile care făceau beznă în cameră. Eric s-a bucurat că doarme cu noi în patul spațios, restul fiind mai puțin relevante pentru el.

Când stăm la hotel, optăm întotdeauna pentru cazare cu mic dejun inclus. La Santa Chiara și acesta s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Probabil datorită pandemiei, micul dejun nu e organizat stil bufet, cum suntem obișnuiți, ci am comandat chelnerului ceea ce dorim. Oferta a fost suficient de variată, pentru toate preferințele, și nu s-a pus problema să fim refuzați dacă am mai dorit o cafea sau o porție de cereale. Iar ziua nu poate fi decât foarte bună când o începi într-o atmosferă plăcută, admirând pe fereastră canalele Veneției!

Exact peste drum (de fapt canal) de Hotel Santa Chiara, ne-am bucurat să avem parcul Giardini Papadopoli. Eric a avut loc să își consume energia după micul dejun și să se joace afară, înainte să pornim la explorat orașul. E foarte important pentru cei mici să aibă momente dedicate lor în totalitate, fiind astfel mai cooperanți și mai răbdători pentru restul activităților planificate în acea zi.

Serile le-am petrecut doar în zona din apropierea hotelului, unde am găsit o mulțime de restaurante, terase, baruri cu cocktailuri sau gelaterii. Și oricum eram destul de obosiți după activitățile de peste zi!

Ziua 1 – Plimbare prin Veneția

Prima zi în Veneția am dedicat-o explorării pe îndelete a orașului. Am luat-o încet la pas pe alei și ne-am lăsat duși de instinct, urmărind harta doar cât să păstrăm o direcție aproximativă. Am admirat arhitectura superbă și palatele, biserici vechi, poduri sau piațete pitorești. Am găsit boutique-uri unde se confecționează măști și am stat să admirăm întreg procesul. Am explorat oferta din piața centrală, unde am găsit de la fructe și pește, până la obiecte decorative lucrate manual. Bineînțeles că la un moment dat ne-a luat foamea și am mâncat pizza și înghețată și am băut Aperol.

Pe când am ajuns la podul Rialto picioarele mici erau obosite, așa că am luat vaporetto până în apropiere de Piața San Marco. Celebra piață a fost singurul loc din Veneția care mi s-a părut ușor aglomerat. Însă nici nu se poate compara cu mulțimile pe care le-am văzut prin poze în anii dinaintea pandemiei! Nu am intrat în Basilica di San Marco deoarece era ceva coadă și nu am vrut să punem prea mult la încercare răbdarea lui Eric. Însă am urcat în Campanila, turnul pătrat de unde ai o priveliște senzațională asupra orașului. Apoi încă o plimbare pe alei și canale, cu magazine luxoase și restaurante cochete. La final ne-am odihnit puțin în Giardini Reali, înainte să luam vaporetto înapoi spre hotel.

Ziua 2 – Excursie la Murano și Burano

Dacă ajungi în Veneția pentru mai mult de o zi, nu se poate să nu vizitezi cel puțin una din insulele învecinate. Ajungi rapid și simplu, iar experiența e total diferită față de ceea ce îți oferă orașul. Pentru a ajunge din Veneția pe insulele învecinate am luat vaporetto nr. 3 din Piazzale Roma până la Murano, apoi nr. 12 pentru a ajunge în Burano. Cu același vaporetto nr. 12 ne-am și întors în Veneția. Noi am avut un abonament pentru 48 ore, însă există și alte opțiuni tarifare. Recomand să vă instalați aplicația, unde aveți toate detaliile și puteți cumpăra bilete.

După o plimbare de aproximativ jumătate de oră cu vaporetto din Veneția, am ajuns în Murano, insula celebră în toată lumea pentru sticla colorată fabricată aici. Peste tot sunt magazine cu obiecte din sticlă, mai mari sau mai mici, mai turistice sau mai luxoase. Există și numeroase ateliere de sticlărie care organizează tururi ghidate sau unde poți merge să observi procesul de producție. A fost fascinant pentru Eric să vadă cum este suflată și modelată sticla, am fi putut să stăm cu orele acolo și tot nu cred că s-ar fi plictisit. E una din activitățile pe care le recomand în Veneția pentru familiile cu copii. Apoi bineînțeles că ne-am plimbat pe aleile din Murano și am admirat arhitectura, am mâncat înghețată și am făcut poze. Apoi am luat vaporetto spre Burano, cea de-a doua insulă din programul zilei.

Burano e o mică insulă de pescari foarte colorată și pitorească. În mod normal citisem că e mai puțin vizitată, însă mi s-a părut mult mai animată decât Murano, poate și din cauză că am ajuns exact la ora prânzului. Toate terasele erau pline și abia am găsit un loc liber, însă a meritat! Am mâncat niște fructe de mare senzaționale (și nu mult mai scumpe decât ceva similar în Cluj!). După prânz am mai rătăcit o vreme printre căsuțele multicolore cu obloane și flori. Burano e celebră pentru dantele și broderii, sunt numeroase magazine cu astfel de produse. Există chiar și un muzeu al dantelei, însă din păcate nu este deschis zilnic, astfel că nu l-am putut vizita.

Cam acesta a fost programul nostru pentru un scurt city break în familie la Veneția. Ne-a plăcut mult și ne-am întoarce cu un Eric puțin mai mare, să vizităm muzee și să mai vedem câteva insule mai puțin populare. Plus că ne-a fost recomandat să vizităm și Treviso, orașul de unde vine Tiramisu!

Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.