În tabără la aproape 5 ani

Acest articol iese puțin din tiparul blogului, dar sper să fie de folos. Foarte multă lume s-a mirat că „l-am trimis” pe Eric în tabără atât de mic, iar mulți au avut o atitudine (ușor) critică, chiar dacă nu s-au exprimat direct.

De ce am vrut să meargă în tabără

Copiii nu sunt trimiși în tabără pentru ca părinții să aibă câteva zile libere, ci sunt încurajați și li se permite să meargă în tabără pentru a beneficia de o experiență fără părinți/bunici lângă ei, pentru a se descurca independent și a câștiga încredere în propriile forțe.

Când am auzit de tabără am avut îndoieli, și pe tot parcursul ne-a fost greu și dor. Dar cel mai important e că Eric a avut o experiență minunată! Cu provocări și cu momente mai dificile, dar cu multe amintiri prețioase și cu o încredere de nezdruncinat în propriile lui puteri. În final, asta contează cel mai mult. Sentimentele și fricile noastre trebuie să nu stea în calea dezvoltării lor. Ca părinți, avem datoria să le dăm celor mici un start bun, să îi ajutăm să se descurce singuri și să le permitem să nu aibă întotdeauna nevoie de noi.

Dar să o luam treptat! Eric merge la o grădiniță Montessori din Cluj-Napoca, filozofie cu care rezonăm bine, cel puțin la această vârstă. În fiecare iarnă ei organizează o tabără de schi. Iarna trecută din păcate nu l-am putut încuraja să meargă; era la doar câteva săptămâni după ce am avut eu un accident grav pe pârtie și nu aș fi putut avea o atitudine pozitivă legat de această activitate. Anul acesta însă i-am vorbit mult despre schi, despre tabere și l-am încurajat cât de mult am putut să participe.

Cum l-am încurajat să meargă în tabără

• a discutat despre tabere în general, inclusiv din experiențele noastre de când eram copii
• cu orice ocazie, i-am insuflat o atitudine de încredere în ceea ce poate face el singur, l-am lăudat că e mare și foarte descurcăreț
• i-am vorbit despre schi și despre cum vom merge împreună pe pârtie după ce va învăța aspectele de bază
• am menționat lucruri amuzante care se întâmpla în tabără
• i-am explicat că va fi similar cu câteva zile petrecute la bunici, când îi e dor de părinți, dar totuși se simte foarte bine
• nu am insistat pe aspectele mai puțin plăcute, cum ar fi somnul; acasă îi citesc înainte de culcare și apoi stau cu el până adoarme, iar noaptea, dacă se trezește, vine frecvent la noi în pat; i-am explicat că în tabără va dormi împreună cu alți copii și am încercat să prezint asta ca pe un aspect distractiv
• am căutat împreună pe hartă unde e Predeal și i-am arătat poze de acolo
• i-am prezentat cât de amuzant e drumul cu microbuzul împreună cu alți copii
• i-am spus ce adulți îi însoțesc în tabără, persoane pe care le cunoaște de la grădiniță și în care are încredere
• i-am provocat pe prieteni de-ai lui care au fost anii trecuți în tabere să îi povestească cum a fost; asta e cu două tăișuri, pentru că pe lângă detalii ca „să vezi ce bine ne-am distrat…” au apărut și aspecte mai puțin plăcute cum ar fi „dar mi-a fost frică să dorm singur”

Decizia și pregătirea pentru tabără

• l-am lăsat să se gândească și să ia el decizia, explicându-i doar că există un termen limită, și că nu se poate hotărî după
• o dată luată decizia, nu ne-am mai răzgandit; de la „dacă vei merge în tabără” discuțiile au trecut la „când vei fi în tabără”, chiar dacă a mai avut momente când mi-a zis „ai plătit degeaba, nu mai vreau să merg”
• deși cunoștea câțiva din copiii înscriși în tabără, totul a devenit mult mai simplu pentru Eric o dată ce a hotărât și cel mai bun prieten al lui că va merge
• am povestit cu toți apropiații cu care interacționează Eric că, dacă discută cu el pe tema taberei, să aibă o atitudine pozitivă, fără remarci de genul „așa mic în tabără? dar o să te știi descurca singur?”; am avut unele emoții cu bunicii, dar s-au comportat ca niște adulți responsabili și nu i-au transmis temerile și emoțiile lor
• nu am insistat pe aspecte negative care pot apărea, însă i-am spus că poate avea încredere în însoțitori și că le poate cere ajutorul ori de câte ori simte nevoia
• sub nici o formă nu i-am spus că mergem să îl luăm dacă nu îi va plăcea.

Am pregătit împreună bagajul pentru tabără, urmând instrucțiunile organizatorilor cu privire la cele necesare. Deja cunoștea bine echipamentul de schi, dar am repetat cum e nevoie să se îmbrace pentru pârtie. L-am lăsat să își aleagă câteva articole favorite pentru a petrece timpul în cabană (cărți, caiete de activități, creioane colorate etc.), explicându-i să ia doar ce poate accepta să împartă cu prietenii lui din tabără.

Eric a fost nesperat de liniștit în ziua dinaintea taberei, și chiar și în dimineața plecării; mult mai liniștit decât eram noi! Își făcea planuri „o să dorm cu Tudor!” și era curios despre cum va fi locația „oare au șemineu în living la cabană?”. Am făcut și planuri pentru ce facem când se întoarce din tabără, noi având grijă să le respectăm întocmai.

L-am dus foarte entuziasmat la întâlnirea cu restul participanților, bucuroși cu toții că se întâlnesc. Abia la urcarea în microbuz s-a întristat și a început să plângă, ca de altfel cel puțin jumătate din copii (aproape toți cei aflați la prima experiență de acest gen). A fost greu și abia atunci am înțeles indicația organizatorilor care recomandau copilul să fie condus de un singur părinte și despărțirea să fie cât mai scurtă.

Pe parcursul taberei am primit constant poze, filmări și detalii despre activitatea copiilor. De la o zi la alte puteam observa nu doar progresele lor la schi, ci și faptul că se simt tot mai bine, sunt mai veseli și mai încrezători. Nu am vorbit deloc cu Eric la telefon (mi-a spus ulterior că „mi-a fost dor de tine, dar nu atât de tare încât să te sun” sau „pe pârtie sau când mă jucam cu copiii uitam cu totul că mi-e dor de voi”), însă am discutat cu însoțitoarea lor care m-a asigurat că Eric e bine și mi-a dat câteva detalii despre el. Este un proces foarte dificil acesta, de a avea încredere în cineva să vegheze asupra celui mai de preț omuleț din întregul univers.

Impresii după tabără

• Eric s-a întors mult mai bine decât am crezut, vesel, pozitiv și foarte-foarte vorbăreț
• am petrecut toți trei suficient timp pentru reconectare și joacă, strecurând și discuții despre tabără, dar în așa fel încât să nu devină supărător pentru el
• câteva zile a fost obosit și ceva mai iritabil decât în mod normal, aspecte la care ne așteptam și care au trecut de la sine
• am apreciat și lăudat toate experiențele pozitive pe care ni le-a povestit
• l-am încurajat să ne povestească momentele mai dificile pe care le-a avut și cum le-a gestionat
• l-am întrebat și despre aspectele practice (ce a mâncat, dacă s-a spălat pe dinți, cu cine a stat în cameră etc.), explicându-i cum să facă data viitoare în cazul în care nu a procedat tocmai bine în vreo situație

Menționez că eram conștientă de la început că în tabără nu va avea parte de atenția pe care o are acasă, că nu va mânca la fel de corect, că poate nu se va îmbrăca sau spăla corespunzător. Dar acestea mi se par aspecte minore comparativ cu întreaga experiență și nu le-am acordat prea mare atenție.

În concluzie, pentru noi au fost printre cele mai grele zile de când suntem părinți. Dar griji vom tot avea de acum încolo, nu cred că va fi mai simplu peste un an, sau doi sau zece, ci doar că ne vom obișnui cu asta. Pentru Eric în schimb, a fost „o tabără reușită, 1% greu și în rest mare distracție” după cum el singur a descris. Și nu a zis nu când l-am întrebat dacă participă și la următoarea tabără, lucru care nu poate decât să mă bucure.

Citești și ce am făcunt noi pentru a-l sprijini să învețe să schieze sau despre prima noastră ieșire împreună pe pârtie în România.

Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.