Weekendul trecut ne-am bucurat că soarele și vremea bună s-au întors în Cluj. După o săptămână de ploi și temperaturi foarte scăzute pentru început de septembrie, am vrut neapărat să ieșim în natură, să ne bucurăm de soare cât mai putem. Am tot analizat ce drumeții putem face relativ aproape de Cluj, mai ales că Eric a petrecut câteva zile la bunici, deci puteam planifica și ceva mai dificil. Ne-am oprit la Munții Vlădeasa, mai exact zona Răchițele, unde mai fusesem la cascadă, însă acum aveam în plan să urcăm până la vârful Lespezi.
Ne-am îmbarcat de dimineață în mașină, cu sandwich-uri, apă și gustări, gata pentru o zi minunată la munte. Din Cluj până la Răchițele am făcut ceva mai mult de o oră, pe un drum deloc aglomerat. O dată ajunși aproape de cascadă, am parcat mașina, în continuare nefiind permis accesul auto mai. Atenție însă unde este lăsată mașina! Există o parcare în lateralul drumului, însă destul de slab semnalizată; totuși, nu lăsați mașina la întâmplare pe marginea drumului, deoarece se poate aglomera ușor, iar pe acolo circulă frecvent camioane forestiere.
Cascada Vălul Miresei de la Răchițele e una din cele mai spectaculoase cascade din România. Înaltă de aproximativ 30 m, în trei trepte, cascada e o atracție bine cunoscută în zona Clujului, vizitată de numeroși turiști. Astfel s-au dezvoltat în apropierea cascadei tot felul de terase improvizate, chioșcuri și tonete cu mâncare, suc și ceva suveniruri. În sezonul rece e mai puțin populată zona, însă în weekend, la finalul verii era destul de multă lume. Noi am ajuns relativ devreme, însă după prânz, se cam aglomerase; noroc că noi plecam deja.
Am admirat și pozat cascada, iar apoi am început traseul spre vârful Lespezi. De la cascadă, am continuat să urcăm la stânga, pe drumul forestier. Traseul e lejer, de plimbare, chiar ne gândeam că s-ar fi descurcat și Eric fără probleme. Imediat după cabana Salvamont Răchițele, am părăsit drumul forestier și am continuat pe o potecă, prin pădure, luându-ne după indicatorul pentru traseul cu punct roșu, spre Vârful Lespezi. La un moment dat, în zona Poiana Lespezi, drumul se bifurcă iar, însă e bine marcat și semnalizat. Noi am luat-o la dreapta, pe o cărare mai îngustă, care se transformă apoi în urcuș moderat. Nu am avut foarte mult de urcat până la micul platou, unde priveliștea senzațională te lasă fără glas! Vârful Lespezi are 1.340 m altitudine și oferă panoramă 360 de grade asupra văii. Am putut vedea zona cu pensiuni și parcările din vale unde lăsasem mașina, dar și cascada, foarte-foarte mică. Se observă bine toată zona, Falezele de Granit, vârful Piatra Arsă, dar și creasta masivului Vlădesa.
Am rămas pentru prânz la punctul de belvedere, unde era soare, frumos și liniște. Am mâncat un sandwich și niște fructe, un „lunch with a view” pe care nu l-am fi schimbat cu nimic altceva.
La întoarcere, ca să profităm că suntem în formație adults-only, am hotărât să coborâm pe un alt traseu, care continua pe creastă, marcat cu cruce roșie. Indicatorul pentru traseul Valea Stanciului apărea ca dificil pe indicator, însă aplicația Munții Noștri îl clasifică de nivel mediu. Am considerat că nu ne poate pune probleme serioase, mai făcusem trasee de nivel mediu, inclusiv cu Eric. Totuși, acesta s-a dovedit a fi destul de complicat, pe o scurtă bucată fiind nevoiți să coborâm un perete stâncos foarte abrupt susținându-ne de o coardă de sârmă. În afară de această porțiune, traseul a fost minunat, prin pădure, dar și pe creastă, cu priveliște spectaculoasă.
Am fost jos în mai puțin de o oră, foarte aproape de locul unde am lăsat mașina. Dacă urcați la vârful Lespezi și aveți echipament corespunzător (pantofi cu aderență bună), recomand să coborâți pe traseul Valea Stanciului. Însă doar fără copii!
Dacă v-am făcut poftă de trasee montane, mai avem și alte idei de drumeții în familie în jurul Clujului, la Piatra Corbilor, deasupra lacului Tarnița, sau la Grota Studenților, lângă Rimetea-Colțești.
Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.
