Drumeție cu copiii în Cheile Turzii

Ne-am obișnuit să ieșim măcar pentru câteva ore din Cluj în fiecare weekend cu vreme bună. Însă am tot evitat locurile foarte populare aflate aproape de oraș, din dorința de a ne feri de aglomerație. La final de vară am zis să încercăm și traseul din Cheile Turzii. Pe vremuri, în tinerețe, ajungeam destul de des aici, că doar puteam merge pe jos de acasă (nu sunt convinsă că aș putea și acum, dar asta e o altă poveste). Dar cum e totuși o locație foarte populară, am profitat că știm atât de bine zona și am adaptat itinerariul pentru o drumeție în Cheile Turzii cu copiii. Am prins o duminică superbă de septembrie și a fost perfect că am ales să facem traseul invers decât majoritatea recomandărilor.

Am plecat din Cluj spre Turda, însă în Tureni am părăsit drumul european și am continuat către Petrești. Majoritatea turiștilor ajung în Chei dinspre Turda și lasă mașinile în zona cabanei și a campingului. De cealaltă parte însă e ceva mai lejer.

Sunt două variante de a traversa Cheile Turzii: prin defileu sau pe deasupra, pe creasta versanților și prin pădure. Pentru diversitate, noi am ajustat traseul astfel încât am mers într-un sens pe sus, și ne-am întors pe firul apei. De unde am lăsat mașina, am urcat pe versantul din partea dreaptă, acesta fiind ceva mai domol și cu priveliște mai spectaculoasă. Versantul stâng e mai stâncos și mai abrupt, acolo fiind practicată și escalada. După un urcuș puțin mai solicitant, mai ales pentru copii, a urmat o potecă lejeră, ba prin pădure, ba peste pășune. Am ținut traseul cu punct roșu, și am întâlnit destul de mulți turiști venind în sens opus. Doar în zonele de panoramă a fost nevoie de ceva mai multă atenție cu copiii, în rest terenul e prietenos și pentru cei mici. Ultima bucată e o coborâre prin pădure, cu zone ceva mai abrupte, dar nimic ce să pună probleme unor copii de 5 ani. Eventual puțină oboseală și foame pe final.

Am ieșit din pădure exact în zona parcării, unde sunt amenajate numeroase terase și chioșcuri alimentare, perfect după așa o drumeție. Am luat o pauză și am mâncat la una din terase. Oferta e destul de limitată, după cum ne și așteptam; dar e ok, nu e o tragedie dacă mâncăm ceva mai nesănătos după atâta mișcare!

La întoarcere am urmat traseul prin defileu, foarte spectaculos. Pe copii i-am provocat să numere podurile, pentru a mai amâna momentul în care se vor plictisi. Ei au parcurs fără probleme traseul, doar în câteva locuri a fost nevoie de extra atenție datorită stâncilor mai alunecoase sau a cărării înguste și la înălțime. Dar se pot traversa lejer Cheile Turzii cu copii de 4-5 ani cât de cât învățați cu drumețiile. Mai dificil a fost cu aglomerația! Oarecum ne-am așteptat la asta, dar nu ne-a plăcut deloc. Astfel că recomand traseul mai degrabă în timpul săptămânii sau în afara sezonului cald, când nu se aventurează la fel de multă lume la explorat în natură.

Later edit: Ne-am întors ulterior și la tiroliana din Cheile Turzii. Ușor reticent când a văzut filmările de pe Youtube, Eric a fost foarte entuziasmat privind live cum merg atât adulți, cât și copii. Și a fost foarte supărat că a fost și cu bunicii în chei și nu l-au lăsat să meargă cu tiroliana, spunându-i că nu e pentru copii. Mie destul de lejer și foarte amuzant! A fost foarte încântat să „zboare” spre Chei, puteți urmări aici un filmuleț cu întreaga experiență; nici măcar nu a vrut parașută pentru a nu prinde viteză prea mare. L-am motivat cu încă o tură dacă urcăm înapoi pe jos, și am făcut astfel și o scurtă plimbare antrenantă.

Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.