Drumeție din Cluj cu copilul – Grota Studenților

A venit primăvara, soare, vreme bună, momentul ideal pentru drumeții în natură. Avem aproape de Cluj o mulțime de variante, încât e greu să alegem unde să ieșim în weekend. Zona Colțești e una din favoritele noastre, așa că într-un weekend însorit de mai ne-a urcat în mașină cu destinația Rimetea. Planul era o drumeție cu copilul până la Grota Studenților, superbul portal pe care cu siguranță îl știți din poze.

Grota Studenților e cea mai spectaculoasă peșteră din Masivul Piatra Secuiului din Munții Trascău. Văzută din vale, aceasta pare a fi un chip de gigant. Grota are trei arcade ce oferă o panoramă impresionantă asupra văii. Arcada mai mare se deschide spre satul Colțești și Cetatea Trascăului, cea din mijloc reprezintă intrarea în peșteră, cu vedere spre Rimetea, iar cea mică te conduce spre peretele de stâncă. Legenda locală, de unde vine și numele Grotei, spune că aici s-au refugiat studenţii maghiari de la colegiul Bethlen din Aiud la începutul anului 1849, pentru a-și salva viața în timpul masacrului de la Aiud.

Cum e traseul până la Grota Studenților

Traseul spre Grota Studenților începe în pitorescul sat Rimetea; din centrul satului, venind dinspre Cluj, faci stânga și continui până se temină drumul amenajat sau până găsești un loc bun pentru a lăsa mașina. În timpul sezonului sunt foarte multe mașini, dar și rulote în zonă. E un loc pitoresc, bun de campat, și punctul de plecare pentru mai multe trasee montane. De aici am continuat pe jos pe traseul cu triunghi roșu; prima parte este comună cu traseul spre Piatra Secuiului, care duce în sus, în vreme ce noi am luat-o pe poteca din dreapta. Traseul e parțial marcat, dar te poți lua și după intuiție, e destul de simplu.

Prima bucată a traseului spre Grota Studenților e lejeră, o plimbare pe pajiște cu o priveliște minunată. Ai în partea stângă stâncile golașe ale Pietrei Secuiului, iar în dreapta satele și, peste vale, versantul împădurit. În depărtare se vede și Cetatea Trascăului, unde am urcat cu Eric cu câteva luni în urmă. După o vreme, începe urcușul, iar ultima parte e destul de abruptă și dificilă. Recomand încălțăminte adecvată, pentru a nu aluneca, și multă grijă pentru cei care au rău de înălțime. Însă merită efortul, Grota Studenților e spectaculoasă și oferă o priveliște senzațională asupra văii, cu cele două sate, Rimetea și Colțești.

În mod normal, traseul continua spre satul Colțești, însă noi ne-am întors pe același drum, pentru a ajunge înapoi unde am lăsat mașina. Zona abruptă a pus mai multe probleme la coborâre decât la urcare; poți aluneca foarte ușor și de câteva ori am avut impresia că vom face o parte din drum alunecând pe fund, ca pe tobogan.

Noi am ajuns la Grota Studenților după o drumeție de o oră și 30-40 de minute, cu câteva pauze pentru privit cu binoclul, poze, apă sau gustare. Doar adulți sau cu copii mai mari și mai experimentați/rezistenți probabil că faci ceva mai mult de o oră. Dar oricum, nu e grabă, iar peisajul e superb! Totuși, nu recomand traseul pe timpul verii, fiind în permanență expus soarelui, fără pic de umbră. Noi am urcat la începutul lunii mai, într-o însorită zi de primăvară capricioasă, și totuși ne-a fost cald și ne-am prăjit ușor nasurile. Vara cred că e mult mai dificil de urcat din cauza căldurii!

Cum e traseul pentru copii

Traseul spre Grota Studenților e marcat ca dificultate moderată pe aplicația Munții Noștri; prima parte e lejeră, iar ultima destul de dificilă. Cu răbdare și fără grabă se poate face fără probleme cu copii învățați cu mișcarea, aș zice de pe la 5 ani în sus. Mai multă atenție e nevoie la destinație, o dată ajunși la Grota Studenților, pentru ca cei mici să nu se accidenteze escaladând bolovanii din interior.

Eric s-a descurcat chiar bine pe traseul spre Grota Studenților. A fost nevoie de câteva pauze și a avut momente când s-a plâns de oboseală, fiind nevoie de motivație și încurajări din partea noastră. Însă a fost tare mândru de el când am ajuns sus; și la fel am fost și noi! Pe ultima parte l-am ținut de mână și l-am ajutat să urce/coboare partea mai abruptă, când cred că i-a fost și puțin frică. Încă exersează cum să își găsească echilibrul pe pante dificile și nu realizează chiar toate provocările și pericolele, dar nici nu ar avea cum să le învețe fără practică. Seara, la culcare, mi-a zis că nu i-a plăcut că a fost așa de obositor drumul, dar că sigur așa va face „mușchi de oțel” și că e foarte mândru că am reușit să urcăm împreună până la peșteră.

Vezi și alte locuri de ieșit în weekend în articolul nostru despre activități în natură cu copiii în jurul Clujului.

Pentru mai multe idei de călătorii alături de copii, sfaturi, sugestii și opinii, te așteptăm în Grupul Familiilor Călătoare.